ProZ.com translation contests »
6th ProZ.com Translation Contest: "Relationships" » Italian to Romanian » Entry #4192

Source text in Italian

Translation #4192

I miei primi ricordi delle Feste mi riportano ad abitudini molto diverse da quelle di oggi.
…Dunque le Feste. Attese. Vagheggiate. Gioiose.

Cominciavano con le letterine, indirizzate ai genitori, cara mamma e caro papà, sempre le stesse con scarsa fantasia. Piene di buoni propositi: sarò buono, sarò obbediente, vi voglio bene, eccetera. Ne conservo ancora qualcuna insieme alle pagelle della prima e della seconda elementare.

L'apertura ufficiale arrivava la sera del 24 dicembre. Il cenone della vigilia. E il presepe. Anzi presepio. Ci avevano lavorato a lungo, bambini e genitori. Avevano raccolto la vellutina in campagna e nei giardini delle città. I personaggi del presepio venivano conservati da un anno all'altro e così le casette dei contadini, le pecore dei pastori, i tre Re magi, la Madonna col suo manto azzurro e San Giuseppe che non so perché risultava calvo, forse per dargli un sembiante da persona anziana e senza le tentazioni della carne. E il bambino. Il bambino Gesù, un corpicino nudo o appena velato per nascondere il sesso.

…Finita la cena, i bambini recitavano una poesiola o leggevano la letterina. Poi andavano a dormire e venivano svegliati pochi minuti prima della mezzanotte. Si formava un piccolo corteo col bimbo più piccolo in testa che portava il bambino Gesù e lo deponeva nella culla vigilata dalla mucca e dall'asino. La cerimonia finiva lì e si tornava a dormire, ma non era facile riprender sonno anche perché si sapeva che al risveglio avremmo trovato i regali.

I regali del Natale erano tuttavia leggeri. Una bambolina per le femmine, ai maschi un gioco dell'oca o il meccano che allora era in voga, abituava a una manualità molto incoraggiata dai maestri della scuola.

I grandi, genitori e altri parenti e amici, non si scambiavano regali tra loro, non era uso. L'albero di Natale ci era del tutto sconosciuto e lo stesso Babbo Natale - almeno nelle regioni del Centro e del Sud - non esisteva. Qualche vaga eco ce ne arrivava da conoscenti che abitavano a Milano e Torino. Da Roma in giù di papà Natale non si aveva notizia.
Cele dintâi amintiri pe care le păstrez despre sărbători mă poartă cu gândul la obiceiuri foarte diferite de cele din zilele noastre.
... Aşadar sărbătorile. Aşteptate. Dorite cu ardoare. Pline de bucurie.

Începeam cu scrisorele adresate părinţilor, dragă mamă şi dragă tată, mereu la fel, lipsite de imaginaţie. Pline de intenţii bune: o să fiu bun, o să fiu ascultător, vă iubesc, etc. Mai păstrez vreuna rătăcită împreună cu carnetele de note din clasa întâi şi a doua.

Deschiderea oficială venea în seara de 24 decembrie. Cina din ajun. Şi ieslea. Ieslea de Crăciun. Lucraseră mult la ea, părinţi şi copii deopotrivă. Adunaseră arăriel de pe la ţară şi de prin grădinile oraşului. Personajele ieslei erau puse la păstrare de la un an la altul, căsuţele ţăranilor, oile păstorilor, cei trei magi, Maica Sfântă cu pelerina ei albastră şi Sfântul Iosif, care nu ştiu de ce, dar era chel, poate pentru a-i da un aspect de om bătrân, fără tentaţii trupeşti. Şi pruncul. Pruncul Isus, un trupuşor gol şi abia acoperit ca să-i ascundă sexul.

După ce se termina cina copiii recitau o poezioară sau citeau scrisorica. Apoi mergeum la culcare şi erau treziţi cu puţine minute înainte de miezul nopţii. Se forma un mică suită cu mezinul în frunte, care îl ducea pe pruncul Isus şi îl punea leagănul păzit de văcuţă şi de măgăruş. Ceremonia se termina aici şi mergeam înapoi la culcare, dar nu era uşor să ne-apuce iar somnul, mai ales pentru că ştiam că la trezire ne aşteptau cadourile.

Cadourile de Crăciun erau mereu subţirele. Pentru fetiţe, o păpuşă, pentru băieţi, un joc de zaruri sau jucăria mecanică în vogă atunci, care să le antreneze dexteritatea, foarte încurajată de învăţători.

Oamenii mari, părinţii, alte rude şi prieteni nu îşi dădeau cadouri, nu se obişnuia aşa. Bradul de Crăciun era cu totul necunoscut, la fel şi Moş Crăciun – cel puţin în regiunile de Centru şi Sud – nu exista. Nişte vorbe destul de vagi ne ajunseseră la urechi de la nişte cunoscuţi care locuiau la Milano şi Torino. Dar de la Roma în jos nu era cunoscut.