ProZ.com translation contests »
5th ProZ.com Translation Contest: "Travel" » English to Romanian » Entry #2698

Source text in English

Translation #2698

All travel is now merely a means of moving a camera from place to place, all travellers are ruled by the all-powerful lens. Visitors old-fashioned enough to wish only to stand and look with their anachronistic eyes are shoved aside by the photographers, who take it for granted that while they do their ritual focusing, nothing else may move or cross their vision. Those peculiar souls without a camera must step aside for those more properly occupied, must wait while the rituals take place, and must bide their time while whole coaches stop and unleash upon the landscape the Instamatic God. And the populations of whole countries seeing themselves cannibalised, swallowed up, vacuumed into the black-ringed staring eye, wrench what they can from the cannibals. You want picture my house, my camel? You pay.

None of this would matter, perhaps, if anything worthwhile was being accomplished. If all the constant busyness and clicking produced, at its end, what had not existed before, images of beauty captured or truth told. But, sadly, this isn't so. The camera is simply graffiti made respectable.

The camera is the means by which we stamp ourselves on everything we see, under cover of recording the Wonders of the World already wonderfully
recorded by professionals and on sale at every corner bookshop and newsagent. But what use to show Aunt Maud, back home, postcards of the Tuscan landscape, since we are not in the picture to prove that we were there?

No stretch of rocks has verity unless I am within it. No monument exists
but for my wife, leaning against it. No temple is of interest without my face beside it, grinning. With my camera I appropriate everything beautiful, possess it, shrink it, domesticate it, and reproduce it on my blank sitting-room wall to prove to a selected audience of friends and family the one absolutely vital fact about these beauties: I saw them, I was there, I photographed them, and, ergo, they are.

from "Amateur Photography: the World as it isn't and our Fred" by Jill Tweedie in the Guardian
"În ziua de astăzi, călătoriile nu mai sunt altceva decât un mijloc de a muta aparatul de fotografiat de colo colo, toţi călătorii fiind în fond sclavii atotputernicilor obiective. Turiştii care sunt într-atât de demodaţi încât să îşi dorească să stea doar şi să privească cu ochii lor anacronişti sunt daţi la o parte de către fotografi, care se consideră îndreptăţiţi să pretindă ca nimeni şi nimic să nu le taie câmpul vizual atât timp cât ei sunt prinşi în ritualul focalizării. Aceste suflete deosebite lipsite de aparat de fotografiat trebuie să se dea la o parte şi să îi lase pe cei ocupaţi cu treburi mai serioase, trebuie să aştepte ca ritualurile acestora să se termine în vreme ce autocare întregi se opresc şi dezlănţuie asupra peisajului zeul fotografiei instant. Populaţiile unor ţări întregi se simt canibalizate, înghiţite, aspirate cu putere în interiorul ochiului staruitor şi negru cu cercuri de metal, încerând să se elibereze cum pot din strâmtoarea canibalilor. Vrei să-mi pozezi casa, cămila? Bine, atunci plăteşte.

Nimic din cele de mai sus n-ar mai conta, poate, dacă în felul acesta s-ar realiza ceva util. Dacă măcar în urma clicăitului astuia constant s-ar obţine ceva ce nu a existat până atunci, imagini care să fi capturat frumuseţea, sau adevărul grăit. Cu tristeţe spun însă că nu e cazul. Aparatul de fotografiat este doar un graffiti ceva mai respectabil.

El este modul prin care ne imprimăm pe orice vedem, sub pretextul că înregistrăm Minunile Lumii, deja înregistrate în mod maiestral de către profesionişti şi aflate în vânzare la fiecare librărie sau chioşc de ziare de la colţ. Însă ce rost are să-i arătăm mătuşii Maud de-acasă vederi cu peisaje din Toscana daca noi nu apărem în poză ca să-i demonstrăm ca am fost acolo?

Nici o întindere stâncoasă nu e reală daca eu nu apar în poză cu ea. Nici un monument nu există în lipsa soţiei mele care se sprijină de el. Nici un templu nu e de interes dacă nu apare faţa mea rânjitoare lângă el. Cu aparatul de fotografiat ma apropriez de tot ce e frumos, îl posed, îl micşorez, îl îmblânzesc şi-l reproduc pe peretele gol al camerei mele de zi pentru a demonstra unui public selecţionat de prieteni şi rude unicul fapt cu adevărat vital despre aceste frumuseţi: că eu le-am văzut, că eu am fost acolo, că le-am fotografiat şi, ergo, ele există."

Din "Amateur Photography: the World as it isn't and our Fred" de Jill Tweedie în the Guardian