ProZ.com translation contests »
2014 annual ProZ.com translation contest: "Celebrations" » French to Romanian » Entry by Carmen Ciobaca


Source text in French

Translation by Carmen Ciobaca (#17261)

Au jour fixé, l'appartement du comte Ulric de Rouvres était préparé. Ulric y donna rendez-vous pour le soir même à trois des plus célèbres médecins de Paris. Puis il courut chercher Rosette.

Elle venait de mourir depuis une heure. Ulric revint à son nouveau logement, où il trouva son ancien ami Tristan, qu'il avait fait appeler, et qui l'attendait avec les trois médecins.

—Vous pouvez vous retirer, messieurs, dit Ulric à ceux-ci. La personne pour laquelle je désirais vous consulter n'existe plus.

Tristan, resté seul avec le comte Ulric, n'essaya pas de calmer sa douleur, mais il s'y associa fraternellement. Ce fut lui qui dirigea les splendides obsèques qu'on fit à Rosette, au grand étonnement de tout l'hôpital. Il racheta les objets que la jeune fille avait emportés avec elle, et qui, après sa mort, étaient devenus la propriété de l'administration. Parmi ces objets se trouvait la petite robe bleue, la seule qui restât à la pauvre défunte. Par ses soins aussi, l'ancien mobilier d'Ulric, quand il demeurait avec Rosette, fut transporté dans une pièce de son nouvel appartement.

Ce fut peu de jours après qu'Ulric, décidé à mourir, partait pour l'Angleterre.

Tels étaient les antécédents de ce personnage au moment où il entrait dans les salons du café de Foy.

L'arrivée d'Ulric causa un grand mouvement dans l'assemblée. Les hommes se levèrent et lui adressèrent le salut courtois des gens du monde. Quant aux femmes, elles tinrent effrontément pendant cinq minutes le comte de Rouvres presque embarrassé sous la batterie de leurs regards, curieux jusqu'à l'indiscrétion.

—Allons, mon cher trépassé, dit Tristan en faisant asseoir Ulric à la place qui lui avait été réservée auprès de Fanny, signalez par un toast votre rentrée dans le monde des vivants. Madame, ajouta Tristan en désignant Fanny, immobile sous son masque, madame vous fera raison. Et vous, dit-il tout bas à l'oreille de la jeune femme, n'oubliez pas ce que je vous ai recommandé.

Ulric prit un grand verre rempli jusqu'au bord et s'écria:

—Je bois....

—N'oubliez pas que les toasts politiques sont interdits, lui cria Tristan.

—Je bois à la Mort, dit Ulric en portant le verre à ses lèvres, après avoir salué sa voisine masquée.

—Et moi, répondit Fanny en buvant à son tour... je bois à la jeunesse, à l'amour. Et comme un éclair qui déchire un nuage, un sourire de flamme s'alluma sous son masque de velours.
În ziua stabilită, apartamentul contelui Ulric de Rouvres era pregătit. Ulric chemă acolo, pentru aceeaşi seară, trei dintre cei mai celebri medici din Paris. Apoi, plecă s-o vadă pe Rosette.

Aceasta murise în urmă cu o oră. Ulric reveni la noua sa locuinţă, unde îl găsi pe vechiul său prieten Tristan, pe care îl chemase. Acesta îl aştepta împreună cu cei trei medici.

—Puteţi să vă retrageţi, domnilor, le spuse Ulric acestora. Persoana pentru care doream să vă consult nu mai este printre noi.

Tristan, rămas singur cu contele Ulric, nu încercă să-i aline durerea, ci i se alătură frăţeşte. El însuşi s-a ocupat de splendida ceremonie de înmormântare organizată pentru Rosette, spre marea uimire a întregului spital. A cumpărat obiectele pe care tânăra le adusese cu ea şi care, după moartea acesteia, intraseră în proprietatea administraţiei. Printre aceste obiecte se afla rochiţa albastră, singura care îi rămăsese sărmanei moarte. De asemenea, prin grija sa, vechea mobilă a lui Ulric, de pe vremea când locuia cu Rosette, a fost transportată într-o cameră a noului său apartament.

La puţine zile după aceasta, Ulric, hotărât să moară, se pregătea să plece în Anglia.

Aceasta era povestea acestui personaj în momentul în care îşi făcea intrarea în saloanele cafenelei de Foy.

Sosirea lui Ulric stârni un mare freamăt în public. Bărbaţii se ridicară şi îi adresară salutul plin de curtoazie al oamenilor de lume. Cât despre femei, acestea aproape îl ţintuiră cu privirea pe contele de Rouvres, cu obrăznicie, timp de cinci minute, curioase până la indiscreţie.

—Haideţi, dragul meu răposat, spuse Tristan, arătându-i lui Ulric locul care îi fusese rezervat, lângă Fanny, vă rog să marcaţi printr-un toast faptul că intraţi din nou în lumea celor vii. Doamna, adăugă Tristan arătând spre Fanny, de neclintit sub masca pe care o purta, doamna va bea un pahar în cinstea dumneavoastră. Iar dumneavoastră, spuse el încet în urechea tinerei femei, nu uitaţi ceea ce v-am recomandat.

Ulric luă un pahar mare, plin ochi, şi strigă:

—Beau....

—Nu uitaţi că toasturile politice sunt interzise, îi strigă Tristan.

—Beau în constea Morţii, spuse Ulric, ducând paharul la gură, după ce o salută pe vecina cu mască.

—Şi eu, răspunse Fanny, ridicând paharul la rândul său... beau în cinstea tinereţii, a iubirii. Şi, ca un fulger care străbate un nor, un zâmbet larg apăru sub masca de catifea pe care o purta.


Discuss this entry