Mi amigo no encontró lo que buscaba, y según yo llegué a presumir, consistió en que no buscaba nada, que es precisamente lo mismo que a otros muchos les acontece. Algunas madres, sí, buscaban a sus hijas, y algunos maridos a sus mujeres, pero ni una sola hija buscaba a su madre, ni una sola mujer a su marido. Acaso—decían,—se habrán quedado dormidas entre la confusión en alguna pieza... Es posible—decía yo para mí,—pero no es probable.
Una máscara vino disparada hacia mí.
—¿Eres tú?—me preguntó misteriosamente.
—Yo soy—le respondí seguro de no mentir.
—Conocí el dominó; pero esta noche es imposible; Paquita está ahí; mas el marido se ha empeñado en venir; no sabemos por dónde diantres ha encontrado billetes. ¡Lástima grande! ¡mira tú qué ocasión! Te hemos visto, y no atreviéndose a hablarte ella misma, me envía para decirte que mañana sin falta os veréis en la Sartén... Dominó encarnado y lazos blancos...
—Bien.
—¿Estás?
—No faltaré.
—¿Y tu mujer, hombre?—le decía a un ente rarísimo que se había vestido todo de cuernecitos de abundancia, un dominó negro que llevaba otro igual del brazo.
—Durmiendo estará ahora; por más que he hecho, no he podido decidirla a que venga; no hay otra más enemiga de diversiones.
—Así descansas tú en su virtud; ¿piensas estar aquí toda la noche?
—No, hasta las cuatro.
—Haces bien.
En esto se había alejado el de los cuernecillos, y entreoí estas palabras:
—Nada ha sospechado.
—¿Cómo era posible? Si salí una hora después que él...
—¿A las cuatro ha dicho?
—Sí.
—Tenemos tiempo. ¿Estás segura de la criada?
—No hay cuidado alguno, porque...
Una oleada cortó el hilo de mi curiosidad; las demás palabras del diálogo se confundieron con las repetidas voces de: ¿me conoces? te conozco, etcétera, etc.
¿Pues no parecía estrella mía haber traído esta noche un dominó igual al de todos los amantes, más feliz, por cierto, que Quevedo, que se parecía de noche a cuantos esperaban para pegarles?
—¡Chis! ¡chis! Por fin te encontré—me dijo otra máscara esbelta, asiéndome del brazo, y con su voz tierna y agitada por la esperanza satisfecha. ¿Hace mucho que me buscabas?
—No por cierto, porque no esperaba encontrarte. | Prietenul meu nu o găsi pe cea pe care o căuta, şi după cum continui să cred, de fapt nu căuta pe nimeni, exact la fel ca mulți alții. Unele mame, da, îşi căutau copiii şi unii soţi, nevestele, dar nici măcar o fiică nu îşi căuta mama, nici măcar o soţie, bărbatul. Poate, spuneau ei, au rămas să doarmă, de-a valma, în vreo încăpere... E posibil, îmi spuneam în sinea mea, dar e puţin probabil. O mască veni disperată spre mine. — Tu eşti?, mă întrebă misterios. — Eu sunt, îi răspunsei eu, sigur că nu minţeam. — Am făcut cunoştinţă cu Domino; dar în noaptea asta e imposibil. Paquita e aici. În plus soţul s-a încăpăţânat să vină. Nu ştim cum naiba a găsit bilete! Mare păcat! Ca să vezi ce ocazie! Te-a văzut şi neîndrăznind să-ţi vorbească chiar ea, m-a trimis să-ţi spun că mâine negreşit vă vedeţi la Sartén... Domino stacojiu şi panglici albe... — Bine. — O să vii? — Negreşit. — Auzi, şi nevasta ta? Se adresă o fiinţă ciudată, îmbrăcată toată în cornuri ale abundenţei, unui domino negru, pe care-l ţinea de braţ. — Doarme, acum; oricât am încercat, nu am reuşit s-o conving să vină; nimic nu mă mai împiedică să-mi fac de cap. —Contezi, deci pe cinstea ei. Te gândeşti să rămâi toată noaptea? —Nu, până la patru. —Bine faci! Cu aceste cuvinte, cel cu cornurile abundenţei se îndepărtă şi auzii aceste vorbe: —N-a bănuit nimic. —Cum ar fi putut? Dacă am plecat de-acasă o oră mai târziu? —La patru a zis? —Da. —Avem timp. Eşti sigură de servitoare? —Nu-mi fac nicio grijă pentru că... Un tăvălug scurtă şirul curiozităţilor mele; ultimile cuvinte ale dialogului se amestecară cu replici repetate de: Mă cunoşti?, te cunosc, etc. Ei bine, nu părea, oare, destinul meu, purtând în noaptea aceea un domino la fel ca al tuturor amanţilor, mai fericit, de fapt, decât cel al lui Quevedo, care se arăta noaptea, celor ce-l aşteptau să-l bată? —Pst! Pst! Te-am găsit, în sfârşit - îmi zise o altă mască subţirică, apucându-mă de braţ, cu vocea tandră şi emoţionată de aşteparea satisfăcută. Mă cauţi de mult? —Drept să spun, nu, căci nu mă aşteptam să te întâlnesc. |