Au jour fixé, l'appartement du comte Ulric de Rouvres était préparé. Ulric y donna rendez-vous pour le soir même à trois des plus célèbres médecins de Paris. Puis il courut chercher Rosette.
Elle venait de mourir depuis une heure. Ulric revint à son nouveau logement, où il trouva son ancien ami Tristan, qu'il avait fait appeler, et qui l'attendait avec les trois médecins.
—Vous pouvez vous retirer, messieurs, dit Ulric à ceux-ci. La personne pour laquelle je désirais vous consulter n'existe plus.
Tristan, resté seul avec le comte Ulric, n'essaya pas de calmer sa douleur, mais il s'y associa fraternellement. Ce fut lui qui dirigea les splendides obsèques qu'on fit à Rosette, au grand étonnement de tout l'hôpital. Il racheta les objets que la jeune fille avait emportés avec elle, et qui, après sa mort, étaient devenus la propriété de l'administration. Parmi ces objets se trouvait la petite robe bleue, la seule qui restât à la pauvre défunte. Par ses soins aussi, l'ancien mobilier d'Ulric, quand il demeurait avec Rosette, fut transporté dans une pièce de son nouvel appartement.
Ce fut peu de jours après qu'Ulric, décidé à mourir, partait pour l'Angleterre.
Tels étaient les antécédents de ce personnage au moment où il entrait dans les salons du café de Foy.
L'arrivée d'Ulric causa un grand mouvement dans l'assemblée. Les hommes se levèrent et lui adressèrent le salut courtois des gens du monde. Quant aux femmes, elles tinrent effrontément pendant cinq minutes le comte de Rouvres presque embarrassé sous la batterie de leurs regards, curieux jusqu'à l'indiscrétion.
—Allons, mon cher trépassé, dit Tristan en faisant asseoir Ulric à la place qui lui avait été réservée auprès de Fanny, signalez par un toast votre rentrée dans le monde des vivants. Madame, ajouta Tristan en désignant Fanny, immobile sous son masque, madame vous fera raison. Et vous, dit-il tout bas à l'oreille de la jeune femme, n'oubliez pas ce que je vous ai recommandé.
Ulric prit un grand verre rempli jusqu'au bord et s'écria:
—Je bois....
—N'oubliez pas que les toasts politiques sont interdits, lui cria Tristan.
—Je bois à la Mort, dit Ulric en portant le verre à ses lèvres, après avoir salué sa voisine masquée.
—Et moi, répondit Fanny en buvant à son tour... je bois à la jeunesse, à l'amour. Et comme un éclair qui déchire un nuage, un sourire de flamme s'alluma sous son masque de velours. | În ziua stabilită , apartamentul Contelui Ulric Rouvres era pregătit . Ulric iși dăduse întâlnire acolo în aceeași seară, cu trei dintre cei mai faimoși medici de la Paris . Apoi fugi să o caute pe Rosette . Ea murise în urmă cu o oră . Ulric s-a dus la noua sa casă , unde îl găsi pe vechiul său prieten Tristan , pe care îl chemase și care îl aștepta cu cei trei medici . - Vă puteți retrage , domnilor , le spuse Ulric acestora . Persoana pentru care am vrut să vă consult nu mai există . Tristan , rămas singur cu contele Ulric , nu încercă să îi calmeze durerea , dar i se asocie fratern . El fu cel care a organizat înmormântarea splendidă care i se făcu Rosettei , spre uimirea întregului spital . El cumpără obiectele pe care fata le adusese cu ea , și care, după moartea sa , deveniseră proprietatea administrației . Printre aceste obiecte a fost rochia albastră , singura care rămăsese bietei defuncte . Tot prin grija lui, vechiul mobilier al lui Ulric ,de când a trăit cu Rosette , a fost transportat într-o cameră din noul lui apartament . Doar la câteva zile după, Ulric, decis să moară , pleca în Anglia . Aceasta a fost istoria acestui personaj , atunci când a intrat în saloanele cafenelei Foy . Sosirea lui Ulric a provocat o mare agitație în rândul grupului . Bărbații se ridicară și îi adresară salutul curtenitor a oamenilor de lume. În ceea ce le privește pe dame , l-au tinut cu îndrăzneală timp de cinci minute pe Contele Rouvres, aproape jenat, sub tirul ochilor lor , curioși până la indiscreție . - Vino , dragul meu plecat dintre noi , spuse Tristan in timp ce îl așeză pe Ulric pe locul ce i-l rezervase lângă Fanny , anunțați-vă cu un toast intrarea înapoi în lumea celor vii . Doamna, spuse Tristan arătând spre Fanny, nemișcată sub masca sa , doamna vă va face dreptate . Și dumneavoastră ,îi șopti la ureche tinerei femei , nu uitați ce v-am recomandat . Ulric a luat un pahar mare umplut până la refuz și a exclamat : - Eu beau .... - Amintiți-vă că toasturile politice sunt interzise, strigă Tristan . - Eu beau pentru Moarte , spuse Ulric ducând paharul la buze , după ce își salută vecina mascată. Și eu, răspunse Fanny bând la rândul ei ... beau pentru tinerețe , pentru iubire . Și, ca un fulger ce destramă un nor , un surâs ca o flacără se aprinse sub masca de catifea . |