This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
From "Letters from a Self-Made Merchant to His Son" by George Horace Lorimer. 320 words
I remember reading once that some fellows use language to conceal thought, but it's been my experience that a good many more use it instead of thought.
A businessman's conversation should be regulated by fewer and simpler rules than any other function of the human animal. They are:
Have something to say.
Say it.
Stop talking.
Beginning before you know what you want to say and keeping on after you have said it lands a merchant in a lawsuit or the poorhouse, and the first is a short cut to the second. I maintain a legal department here, and it costs a lot of money, but it's to keep me from going to law.
It's all right when you are calling on a girl or talking with friends after dinner to run a conversation like a Sunday-school excursion, with stops to pick flowers; but in the office your sentences should be the shortest distance possible between periods. Cut out the introduction and the peroration, and stop before you get to secondly. You've got to preach short sermons to catch sinners; and deacons won't believe they need long ones themselves. Give fools the first and women the last word. The meat's always in the middle of the sandwich. Of course, a light butter on either side of it doesn't do any harm if it's intended for a man who likes butter.
Remember, too, that it's easier to look wise than to talk wisdom. Say less than the other fellow and listen more than you talk; for when a man's listening he isn't telling on himself and he's flattering the fellow who is. Give most men a good listener and most women enough note-paper and they'll tell all they know. Money talks -- but not unless its owner has a loose tongue, and then its remarks are always offensive. Poverty talks, too, but nobody wants to hear what it has to say.
The winning and finalist entries are displayed below.To view the like/dislike tags the entries received simply click on the "view all tags" link on the right hand corner of each entry.
You can leave your feedback for this pair at the bottom of the page.
Congratulations to the winners and thanks to all the participants!
Îmi amintesc că am citit undeva, la un moment dat, că unii recurg la limbaj pentru a-şi disimula gândurile, dar, din experienţă, ştiu că mulţi alţii recurg la cuvinte tocmai pentru a disimula lipsa de gândire.
Conversaţia pe care o poartă un om de afaceri ar trebui să respecte reguli mai puţine şi mai simple decât în cazul oricărei altei funcţii ale „animalului uman”. Acestea sunt:
Să ai ceva de spus.
Să spui ceea ce ai de spus.
Să nu vorbeşti fără noimă.
Să deschizi gura înainte de a şti ce vrei să spui şi să continui să vorbeşti după ce ai spus ce aveai de spus este motivul pentru care comerciantul a ajuns în instanţă sau la adăpostul săracilor, prima variantă fiind, de fapt, o scurtătură către a doua. Păstrez departamentul juridic care, deşi mă costă o mulţime de bani, mă ţine departe de procese.
Este în regulă dacă vrei să agăţi o tipă sau să stai la taclale cu amicii după cină – genul de conversaţie cu iz de excursie de duminică, când te mai opreşti pe traseu să culegi floricele, dar, la birou, frazele pe care le rosteşti ar trebui să fie calea cea mai scurtă cu putinţă dintre „opriri”. Scoate introducerea şi peroraţia şi opreşte-te înainte să treci la următoarea idee. Ca să prinzi păcătoşii, trebuie să ţii predici scurte, şi diaconii vor crede că nici ei nu au nevoie de predici lungi. Dă-le cuvântul mai întâi proştilor şi lasă femeile să aibă ultimul cuvânt. Carnea este întotdeauna la mijlocul sandvişului. Fireşte, puţin unt pe o parte şi pe cealaltă nu strică, dacă sandvişul este pentru cineva căruia îi place untul.
Şi ţine minte că e mai simplu să pari inteligent decât să vorbeşti cu înţelepciune. Vorbeşte mai puţin decât celălalt şi ascultă mai mult, căci, atunci când un om ascultă, nu vorbeşte despre sine, ci îl flatează pe cel care o face. Dă-le bărbaţilor pe cineva care să îi asculte şi femeilor suficientă hârtie de corespondenţă şi îţi vor spune tot ceea ce ştiu. Banii vorbesc, dar asta dacă stăpânul are limba slobodă, caz în care observaţiile sale sunt mereu jignitoare. Şi sărăcia are glas, dar nimeni nu vrea să audă ce are ea de zis.
Îmi amintesc că odinioară am citit despre unii oameni care folosesc vorba pentru a ascunde ce gândesc, dar am aflat mai apoi că prea mulţi se folosesc de vorbă în locul gândirii.
Vorbirea unui om de afaceri trebuie să fie rânduită de reguli mai puţine şi mai simple decât alte funcţii ale animalului uman. Acestea sunt:
Să aibă ceva de spus.
Să spună.
Apoi să tacă.
Negustorul care începe a vorbi înainte să ştie ce are de spus şi o ţine tot aşa după ce a sfârşit ce avea de spus ajunge la tribunal sau la casa datornicilor, iar primul este drumul cel mai scurt către a doua. Eu am un departament juridic aici şi mă costă mulţi bani, dar o fac pentru a mă ajuta să nu ajung în faţa legii.
E bine să vorbeşti mult când stai de vorbă cu o fată sau discuţi cu amicii după cină, ca o drumeţie cu şcoala în zi de duminecă, cu popasuri la cules de floricele, dar la birou frazele trebuie să fie distanţa cea mai scurtă între două puncte. Sari peste introducere şi peroraţie şi opreşte-te înainte să pierzi şirul. E nevoie de predici scurte ca să-i atragi pe păcătoşi, dar nici credincioşii nu simt nevoia de unele mai lungi. Dă-i nebunului primul cuvânt şi femeii pe ultimul. Carnea este întotdeauna în mijlocul sandvişului. Desigur, n-ar strica puţin unt pe feliile de pâine, dar asta dacă celui ce mănâncă sandvişul îi place untul.
Ţine minte, de asemenea, că e mai uşor să pari înţelept decât să glăsuieşti cu înţelepciune. Spune mai puţin decât celălalt şi ascultă mai mult decât vorbeşti deoarece atunci când omul ascultă nu se dă de gol şi îşi flatează partenerul de discuţie. În cele mai multe ocazii, dacă le dai bărbaţilor pe cineva să-i asculte şi femeilor ceva de scris, îţi vor spune tot ce ştiu. Banii vorbesc - numai dacă proprietarul nu are o gură slobodă - şi ceea ce spun ei este întotdeauna agresiv. Şi sărăcia vorbeşte, dar nimeni nu vrea să audă ce are ea de spus.
Îmi aduc aminte că am citit cîndva că unii oameni se folosesc de limbaj pentru a-şi ascunde gîndurile, dar ştiu din experienţă că încă şi mai mulţi îl folosesc în loc de gîndire.
Conversaţia unui om de afaceri ar trebui să fie guvernată de reguli mai puţine şi mai simple decît orice altă funcţie a animalului uman. Acestea sînt:
Să ai ceva de spus.
Să spui.
Să te opreşti din vorbit.
A începe înainte de a şti ce vrei să spui şi a continua să vorbeşti după ce ai spus-o trimite un comerciant fie la un proces, fie la azilul săracilor, şi primul este o scurtătură spre cel de-al doilea. Întreţin aici un serviciu juridic, care costă o mulţime de bani, dar o fac pentru a sta departe de tribunale.
Poţi purta o conversaţie ca o excursie de duminică cu şcoala, cu pauze pentru cules floricele, atunci cînd suni o domnişoară sau stai la o şuetă cu prietenii după cină; dar la birou frazele tale trebuie să reprezinte distanţa cea mai scurtă posibil dintre două puncte. Renunţă la introducere şi la peroraţie şi opreşte-te înainte de a ajunge la „în al doilea rînd”. Trebuie să ţii predici scurte ca să-i prinzi pe păcătoşi; şi diaconii nu vor crede că ei au nevoie de unele lungi. Dă primul cuvînt nebunilor şi pe ultimul femeilor. Carnea este întotdeauna în mijlocul sandvişului. Desigur, un unt slab pe fiecare parte a acestuia nu face niciun rău, dacă este pentru cineva căruia îi place untul.
Aminteşte-ţi şi că e mai uşor să pari înţelept decît să vorbeşti înţelept. Spune mai puţine decît celălalt şi ascultă mai mult decît vorbeşti; pentru că atunci cînd un om ascultă, el nu se dă de gol şi îl flatează pe cel care o face. Dă-le celor mai mulţi bărbaţi un ascultător bun şi celor mai multe femei destulă hîrtie de scris şi îţi vor spune tot ce ştiu. Banii vorbesc – dar numai dacă stăpînul lor e slobod la gură, şi atunci vorbele lui sînt întotdeauna jignitoare. Şi sărăcia vorbeşte, dar nimeni nu vrea să audă ce are de spus.
