Traducere legalizată pentru clienți din străinătate Thread poster: Florin Ular
|
|---|
Florin Ular 
Romania
Local time: 16:26
English to Romanian
+ ...
Nu m-am mai ocupat de traduceri care necesită legalizare de mai bine de 5 ani și am primit de curând o solicitare de la un client din străinătate pentru efectuarea și legalizarea unei traduceri care constă în mai multe documente pe care clientul respectiv trebuie să le depună la o instituție din România.
Rog colegii care sunt la curent cu practicile actuale să mă ajute cu câteva informații legate de problemele următoare:
Problema principală apare la fo... See more Nu m-am mai ocupat de traduceri care necesită legalizare de mai bine de 5 ani și am primit de curând o solicitare de la un client din străinătate pentru efectuarea și legalizarea unei traduceri care constă în mai multe documente pe care clientul respectiv trebuie să le depună la o instituție din România.
Rog colegii care sunt la curent cu practicile actuale să mă ajute cu câteva informații legate de problemele următoare:
Problema principală apare la formula de încheiere care necesită completarea onorariului în lei și a documentului de plată cu care s-a încasat onorariul.
Clientul meu poate plăti cel mai devreme la 30 de zile de la data facturii, prin virament bancar în euro.
Dacă v-ați confruntat cu astfel de situații, vă rog să-mi spuneți cum ați procedat, ce ați completat în astfel de cazuri la rubrica „S-a încasat onorariul de ... lei, cu chitanța/bon fiscal/ordin de plata nr. ___ /zz.ll.aaaa.”
De asemenea, documentele sunt în format PDF (scanate după original). Se poate legaliza o traducere efectuată de pe astfel de suport? Am găsit undeva următoarea precizare: „Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public este în copie simplă (pct. 4 al subsecţiunii citate)”.
Mulțumesc anticipat pentru orice informații! ▲ Collapse
| | | | | Răspuns parțial | May 13, 2015 |
Florin Ular wrote:
Dacă v-ați confruntat cu astfel de situații, vă rog să-mi spuneți cum ați procedat, ce ați completat în astfel de cazuri la rubrica „S-a încasat onorariul de ... lei, cu chitanța/bon fiscal/ordin de plata nr. ___ /zz.ll.aaaa.”
De asemenea, documentele sunt în format PDF (scanate după original). Se poate legaliza o traducere efectuată de pe astfel de suport? Am găsit undeva următoarea precizare: „Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public este în copie simplă (pct. 4 al subsecţiunii citate)”.
1) La formula de încheiere, eu am folosit nr. OP-ului de la ultima plată a clientului respectiv, pentru că nu am avut altă opțiune. Partea neplăcută e că legea menționează expres că nu poate fi lăsată necompletată nicio informație din formula de încheiere.
2) Nu, în principiu nu doar că nu se pot legaliza traduceri după copii, ci este limitată și sfera documentelor după care se pot face traduceri legalizate. Ele trebuie să se încadreze în lista aceea (înscris autentic, cu dată certă etc.). Unii notari fac excepție și legalizează cam orice, alții operează strict după litera legii.
Așa că în cazul comenzii pe care am avut-o eu, clientul mi-a trimis prin poștă originalele cu care m-am dus la notar, apoi am trimis originalele cu traducerile legalizate la instituția la care urmau să fie utilizate, ca să economisească măcar tariful curierului pentru transportul internațional.
| | | | Florin Ular
Romania
Local time: 16:26
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Mulțumesc pentru detalii!
Annamaria Amik wrote:
1) La formula de încheiere, eu am folosit nr. OP-ului de la ultima plată a clientului respectiv, pentru că nu am avut altă opțiune. Partea neplăcută e că legea menționează expres că nu poate fi lăsată necompletată nicio informație din formula de încheiere.
Exact, nu poate fi lăsată necompletată și nici modificată (din lei în euro, de exemplu).
Ai primit plata în lei? Sau poți să treci un echivalent la cursul BNR din ziua plății/încasării?
La mine clientul este nou, nu am plăți anterioare de la el, așa că nici măcar un OP vechi nu pot să trec
2) Nu, în principiu nu doar că nu se pot legaliza traduceri după copii, ci este limitată și sfera documentelor după care se pot face traduceri legalizate. Ele trebuie să se încadreze în lista aceea (înscris autentic, cu dată certă etc.). Unii notari fac excepție și legalizează cam orice, alții operează strict după litera legii.
Așa că în cazul comenzii pe care am avut-o eu, clientul mi-a trimis prin poștă originalele cu care m-am dus la notar, apoi am trimis originalele cu traducerile legalizate la instituția la care urmau să fie utilizate, ca să economisească măcar tariful curierului pentru transportul internațional.
Documentele reprezintă o ofertă de lucrări și un contract cu câteva anexe/acte adiționale. Se încadrează în această listă? Probabil numai contractul? Dacă ai vreun link spre ceva resurse care prezintă lista completă a documentelor ce pot fi traduse+legalizate, te rog să mi-l transmiți și mie.
[Edited at 2015-05-13 16:19 GMT]
[Edited at 2015-05-13 16:19 GMT]
| | | | | Traduceri legalizabile | May 13, 2015 |
Florin Ular wrote:
Documentele reprezintă o ofertă de lucrări și un contract cu câteva anexe/acte adiționale. Se încadrează în această listă? Probabil numai contractul? Dacă ai vreun link spre ceva resurse care prezintă lista completă a documentelor ce pot fi traduse+legalizate, te rog să mi-l transmiți și mie.
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/150366
Aici menționează formele posibile ale actului, sper că informația e actuală:
– act autentic;
– copie legalizată;
– cu legalizare de semnătură;
– cu dată certă.
Din explicațiile notarului am înțeles că actele autentice sunt cele emise de autorități, iar celelalte trei variante necesită mers la notar. Documentele ar trebui duse la notarul din țara lor pentru legalizarea semnăturii, apoi aduse aici pentru traducere, cel puțin așa am procedat într-un caz similar. Notarul meu le-a acceptat doar în forma aceasta (erau niște hotărâri AGA și alte documente ale firmei pentru deschiderea unui cont bancar).
Părerea mea e să contactezi un notar local (sau mai mulți) și să-l întrebi cum să procedezi. Cum spuneam, unii sunt mai flexibili
[Edited at 2015-05-14 12:26 GMT]
| | |
|
|
|
Da, se poate face fără probleme. Am avut asemenea situație anul trecut în cazul unui client austriac aflat la muncă în România, dar nu aici în C-ța, ci în București; mă găsise cică pe net și voia să-i traduc niște acte de studii din GE în EN ca să aplice la nu știu ce program etc.
În fine, am avut un schimb de mailuri în care i-am explicat clientului austriac legislația noastră notarială, obligativitatea ca înscrisul de tradus să fie într-una din cele 4 ... See more Da, se poate face fără probleme. Am avut asemenea situație anul trecut în cazul unui client austriac aflat la muncă în România, dar nu aici în C-ța, ci în București; mă găsise cică pe net și voia să-i traduc niște acte de studii din GE în EN ca să aplice la nu știu ce program etc.
În fine, am avut un schimb de mailuri în care i-am explicat clientului austriac legislația noastră notarială, obligativitatea ca înscrisul de tradus să fie într-una din cele 4 forme prevăzute de legislația notarială (act autentic, copie legalizată, cu semnătură legalizată, cu dată certă) și i-am mai explicat și că pt. legalizarea la notariat este obligatoriu ca actele să fie traduse și în română, chit că omului nu-i trebuiau decât în engleză, iar exemplarul în română de fapt era pentru arhiva notariatului. Având în vedere toate acestea, i-am recomandat clientului să apeleze pentru efectuarea și legalizarea traducerii la un notariat din București, pentru a economisi timp.
În mod ciudat, totuși omul a insistat să îi fac eu traducerile; însă a înțeles că e obligatoriu să se conformeze legislației notariale din România, adică să trimită originalele prin poștă și să achite costurile de traducere și legalizare prin transfer bancar undeva între traducere și legalizare. Adică:
1. Am primit documentele originale trimise prin poștă, cu confirmare de primire.
2. Am efectuat traducerile și am trimis clientului factura scanată, în care am inclus și cheltuielile de legalizare.
3. Clientul a făcut transferul bancar, iar după intrarea banilor, eu am completat încheierea de certificare.
4. Am mers la notariat cu traducerile și mi s-a făcut legalizarea; am solicitat notariatului să efectueze și pentru parte legalizarea unui exemplar de traducere în română, să fie, chit că nu-i trebuie, dar să știe că sigur s-a făcut și acea traducere și nu i-am taxat-o degeaba, prețul oricum fiind de prim exemplar legalizat, care cuprinde de fapt întotdeauna 2 exemplare: unul pt. parte plus unul pt. arhiva notariatului; de asemenea, am solicitat notariatului factură și chitanță pe mine, pt. cheltuielile mele deductibile; asta fiindcă notariatul în cauză așa dă el factură și chitanță; dar la alte notariate care dau bon fiscal nu mai e nevoie de asta.
5. Am trimis clientului documentele plus traducerile legalizate, plus factura în original de la mine, plus copie xerox după factura pe mine de la notariat, deși oricum toate onorariile notariale sunt scrise și în încheierea de legalizare, dar mă rog, eu i-am trimis și copia aia, să fie.
Deci se poate!
Mai mult, plata poate fi făcută și anticipat, nu neapărat între traducere și legalizare. Eu taxez pe textul-țintă, deci până nu-i gata, nu am de unde să știu exact cât iese; dar dacă taxarea se face pe textul-sursă sau se stabilește un preț paușal pe proiect, se știe prețul încă înainte de a fi gata traducerea, deci se poate achita fără probleme.
Legat de pdfuri, nu, nici vorbă, fiindcă înscrisurile trebuie musai să fie într-una dintre cele 4 forme prevăzute de legislația notarială în vigoare. Dar dacă clientul v-a specificat că totul se va folosi oricum în România, nu are nicio noimă să nu vrea să trimită originalele, fiindcă în România oricum nu-i primește niciunde numai traducerile singure, chit că au capsată copie xerox care este parte integrantă din traducere. Peste tot se cer, cum e și firesc, documentele originale, însoțite de traduceri legalizate. Deci clientul n-are decât să trimită la tradus originale sau copii legalizate, că oricum trebuie să le depună sau, după caz, cel puțin să le arate la instituția solicitantă din România.
Dacă nu vrea și nu vrea să trimită originalele și/ sau să efectueze plata prin transfer bancar înainte de legalizarea la notariat, atunci n-are decât să-și dea actele la tradus la un traducător autorizat/ jurat etc. din țara lui; eu chiar i-am recomandat cuiva care zicea că locuia în Heidelberg și voia traduceri legalizate la niște acte de studii din România, actele fiind acolo, la el, în Germania, iar traducerile urmau a fi folosite tot acolo, în Germania, să apeleze la un traducător jurat din Heidelberg, fiindcă am văzut aici pe proz.com că în Heidelberg există traducător jurat de română; deci clientul de fapt avea mură-n gură unde să se ducă, chiar la el în oraș.
Și cam asta e situația în toate țările UE: peste tot există traducători de română. Până la urmă, și colegii noștri din străinătate trebuie să mănânce o pâine, prin urmare cel mai corect de fapt cred că este să le recomandăm clienților să se ducă la acești colegi. Sigur că prețurile nu sunt cele de România, ci mult mai mari; de ex. în Germania nimeni nu face un banal certificat de naștere fără minim 40 EUR, când la noi unii îl fac și cu 7 lei și învață astfel clientul cu nărav, să se plângă că e scump dacă îi iei 25 lei la urgență, sau 50 lei dacă e și cu apostilă. O diplomă față verso, de bac. de licență etc. e vreo 80 euro, iar la noi nu mai zic; etc. Deci da, clientul are de suportat diferența de preț, dar asta numai fiindcă în România există - încă! - traducători dispuși să lucreze pe nasturi și pe alune.
Deci clientul are și varianta să își facă traducerea în străinătate, la traducător autorizat/ jurat de română; pentru folosirea traducerii în statul străin, este suficient; pentru folosirea traducerii în România, trebuie să o legalizeze la notariat sau la tribunal, în funcție de prevederile legislației statului străin, apoi să apostileze traducerea legalizată la instituția competentă cu aplicarea apostilei din statul străin și astfel este valabilă fără probleme în România, sau cel mult mai trebuie tradusă încheierea de legalizare și apostila.
În ce privește termenul de plată de 30 de zile, nu văd de ce ar trebui noi, traducătorii, în calitate de prestatori, să ne conformăm cerințelor clienților și de ce nu s-ar întâmpla viceversa? Eu până acum ori de câte ori am cumpărat diverse produse și/ sau servicii, s-au aplicat mereu condițiile vânzătorului/ prestatorului. De asemenea, pe destule din banalele facturi auto care îmi vin la tradus scrie că sunt aplicabile condițiile generale de afaceri ale vânzătorului (AGB) afișate în magazin. Nu văd de ce niște comercinați pot face asta prin puterea unor astfel de condiții generale de afaceri stabilite unilateral de vânzător/ prestator, iar noi, profesie reglementată și obligată să se supună legislației speciale, nu am putea. De când Condițiile generale de afaceri, stabilite unilateral de un comerciant, sau chiar un contract, act bi- sau multilateral (după caz) semnat de părțile contractante, ar avea putere mai mare decât un text de lege sau întâietate de aplicare în fața legii? Eu știam că orice contract e guvernat de lege, nu legea de contract. Noi, ca prestatori din România, avem obligația să ne supunem legii române și orice contract pentru prestațiile noastre ar trebui guvernat de legea română. Iar ca profesie reglementată, ne supunem legislației speciale care reglementează desfășurarea activității noastre și această legislație specială are întâietate de aplicare. Clientul trebuie să bage asta la cap și să se conformeze.
De altfel la fel se întâmplă și la notariate: onorariile notariale se plătesc la îndeplinirea procedurilor notariale, nu la zeci de zile după aia. Nu doar în România, că și notariatele din străinătate lucrează tot așa; cel puțin în Germania, Austria și Elveția sigur așa se face. De asta la noi în România, dacă tot există și e în vigoare, ar fi bine să se aplice în practică art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată, notariatele să se apuce obligatoriu să facă traduceri, adică să își îndeplinească atribuția dată de articolul și litera de lege în cauză și să facă ele taxarea clienților, că e activitatea lor, procedura lor notarială, deci taxarea tot ele ar trebui s-o facă, iar asta ne-ar scuti pe noi, traducătorii autorizați, de toată bătaia asta de cap cu taxarea clienților. Deci pentru întocmirea traducerii legalizate, clientul s-ar adresa notariatului, s-ar supune indicațiilor acestuia, care la rândul lui se supune legislației notariale în vigoare, iar traducătorul autorizat ar primi lucrarea în lucru de la notariat și ar fi plătit de notariat și astfel nu ar avea nicio treabă și nicio tangență cu clientul notariatului.
[Bearbeitet am 2015-05-21 00:36 GMT] ▲ Collapse
| | | | Florin Ular
Romania
Local time: 16:26
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Mulțumesc pentru răspunsul detaliat, este foarte util.
| | | | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » Traducere legalizată pentru clienți din străinătate | TM-Town | Manage your TMs and Terms ... and boost your translation business
Are you ready for something fresh in the industry? TM-Town is a unique new site for you -- the freelance translator -- to store, manage and share translation memories (TMs) and glossaries...and potentially meet new clients on the basis of your prior work.
More info » |
| | Protemos translation business management system | Create your account in minutes, and start working! 3-month trial for agencies, and free for freelancers!
The system lets you keep client/vendor database, with contacts and rates, manage projects and assign jobs to vendors, issue invoices, track payments, store and manage project files, generate business reports on turnover profit per client/manager etc.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
